Mesaj pentru crestini

TERORISMUL SI HORTHISMUL FASCIST HUNGURESC

RECRUDESCENTA TERORISMULUI IN EUROPA UNITA

Hunii lui Attila si mai tarziu hungurii (aripa turanica provenita din estul Muntilor Urali din vremea unui sef de trib Arpad) au terorizat popoarele europene inca de acum 1500 de ani. Dupa genocidul comis de cohortele romane dupa anul 106 din timpul lui Trauian cand aproape 25% din pupulatia statului dacic a fost supusa procesului de purificare etnica iar opozantii au fost macelariti, dar si cei mai vigurosi (barbati daci care aveau puterea de a rasturna cu spatele o caruta plina cu bolovani de rau) erau trimisi ca sclavi la Roma. In prima faza, oastea cea mare a lui Decebal s-a retras cu familiile in zonele colinare si deluroase unde padurile acopereau 98% din suprafata si unde nu se putea aventura nici un soldat centurion roman, deoarece nu ar fi iesit niciodata de acolo. Atunci pentru daci argintul era considerat metal pretios si sacru, aurul era pretuit la fel ca si bronzul. O parte dintre barbatii daci s-au invoit cu generalii romani, ca in schimbul colectarii de aur de la populatie, sa fie platiti cu arginti batuti la Roma cel mai frecvent denari care pe atunci, valoarea unei moneda, erac cat a zecea parte dintr-un kosson modeda de aur, cu care se putea cupara o suprafata de cateva leghe parteate adica suprafata unui oras actual. Pe atunci dacii nu puneau pret pe lucruri materiale precum terenul, imobilul de locuit, uneltele ci mai mult pretuia codrul, pomul roditor dee mar, cais, gutui, pere, cires, dar mai ales holda de spice, vadul de apa si izvoarele. Pepitele din aur erau gasite cu duiumul in Tracia, iar acestea erau adunate pentru a se juca copii cu ele, sau pentru a fi puse la temelia unei case, conform credintei monoteiste zalmoxiene, ca acesta sa fie protejata de spiritele rele.

Timp de 167 de ani pana la retragerea aureliana mai veneau in Tacia carute cu coviltir cu iscoade din Asia formate din mongoli, chinezi si indieni, care ofereau matasuri, pietre pretioase, pumnale si sabii din fier, vase din arama batute la nicolvala, cumparand in schimb merinde, seu de oaie, carne conservata la sare, boabe de grau si de secara, orz pentru cai si nutreturi uscate. Acesti nomazi care circulau liberi prin Europa, deoarece erau vamuiti de romani cu un denar de argint pentru fiecare caruta cu coviltir, au introdus furtul si uciderea pentru preluarea unor bunuri, talharia si violul care nu erau cunoscute pe atunci deoarece exista o prosperitate a populatiei si nimeni nu era interesat sa fure sau sa ucida pentru vreo galeata de apa sau de boabe de cereale. Nomazii au intrat in conflict cu romanii deoarece in loc sa plateasca vama un denar, ofereau buoiase de vin ostasilor de la vama, introducand si corptia unui functionar roman aflat in execitiul functiunii, lucruri nemaipomenite niciodata in Imperiul Roman dominat de legi si disciplina. In Imepriul Roman sclavii erau considerati egali stapanilor lor, dar care slujeau pe baza unui juramant de credinta care pe atunci, calcarea acestuia se pedepsea cu strangularea sau ingerearea voluntara de zeama de cucuta, asistata de un executor judecatoresc, care incheia si un proces verbal de constatare a decesului celui care incalca legea sau juramantul pentru romani fata de Imparat, pentru sclavi fata de stapan. Sclavii pe atunci primeau un salariu, mancau la masa cu stapanii si de multe ori tineau de urat nevestelor atunci cand emintarii romani plecau in expeditii, deoarece in Roma pererastia era o moda excentrica, femeile romane se imperecheau cel mai des cu sclavii pentru a procrea copii vigurosi, stapanii fiind viciosi in sensul in care beau cantitati enorme de vin sau alte licori bahice unele chiar distilate in vasele aduse de nomazi, dar si prin frecventarea lupanarelor care aveau in serviciu si femei dar si barbati, unele erau doar cu barbati, deoarece era o vorba atunci care spunea ca daca un roman se imbata si vrea sa faca sex, nu mai contraza daca este brabat sau femeie, spre deosebire de daci care erau fideli unei singure sotii, si nu putea sa intre in jocurile erotice ale degeneratilor romani, nici dupa nenumarate toruti, preferand sa moara prin inanitie decat sa fie mudarit prin practici sodomisante contra naturii si credintei Zalmoxiene. 

La nomazi si ulterior la popoarele migratoare, deoarece campaniile militare de jaf si cotropire durau ani intregi, peredastia era o necesitate fiziologica sau zooflia care se va intalni si la populatia turanica filo-hungirca de mai tarziu, a lui Arpad, care conform unor surse instorice se zicea ca a fost un hibrid dintre un cal si o femeie, caruia la nastere i s-au taiat copitele, deoarece acesta a umblat toata viata lui cu manile bandajate in piele de caprioara. De fapt Arpad a omorat mai multe concubine deoarece acestea biciuiau iepele, pentru care acest monstru hidos avea o atractie deosebita, si care dormea cu iepele in grajd, noaptea fiind o sursa de zgomote lugubre venite din staulul de vite. Chiar si acum injuraturile hungurilor foarte multe fac trimitere la organele sexuale ale cailor, iepelor, manjilor, porcilor, etc. Aceste aberatii cromozomiale provenite din zonele de origine de unde hungurii consumau apa din lacurile contaminate radioactiv, au produs foarte multe boli autoimune si depresii severe care ajung frecvent la suicid sau la asasinarea partenerului de vata, insa intotdeuna siniciderea sau uciderea este insotita de justificarea fapte pe seama invocarii organului sexual al calului, un asa zis reper de nemoralitate din partea acestor salbatici de origine turanica, aripa degenerescenta si decadenta.

Nici acum daca privesti la reactiile optice ale premierului hungurilor sovini si antisemiti, o sa observi ca femeile nu reprezinta o prioritate pentru el, mai degraba este atras de posteriorul lui Putin, a lui Medvedev, a lui Junker, al Papei Francis, mai ami ales a lui Laszlo Tokes sau Kelemen Hunor si ei facand parte din grupa de bolnavi psihici degenerati, care s-au bolunzit cum spun hunguroaicele mai oachese, deoarece la hotel femeile dorm separat iar barbatii cate doi in pat. Pai ce alta proba de degenerescenta vreti mai mult decat sa te nasti intr-o tara frumoasa si bogata, sa fii educat pe banii statului, si dupa varsta de 40 de ani sa sustii ca esti nomad, ca ai venit ca rob legat de carutele indienilor ca sclav, ca ai uitat limba poporului tau si vorbesti limba calului, te-ai imbolnavit si de daltonism si de cecitate partiala ca nu mai distingi un drapel al unui stat de altul, ca ai uitat notele unui cantec revolutionar si fredonezi acordurile unui bocet al unor bieti pagani, care plang pentru ca italieinii si nemtii au facut slam din iepe si nu mai au hungurii cu cine sa zburde prin paduri. 

Dar sa instigi coreligiosii tai catolici de rit neoprotestant sa se inchine la Beldzebuth, sa venerezi Sodoma si Gomora, sa promovezi cultul falusului de cal si gavozdea de magarita sau spiralul porcului este dovada alterarii discernamantului pana la absenta totala a perceptiei realitatii obiective, iar privirea unora dintre liderii hungurilor sunt cel mai frecvent sasii si pierdute parca in intunericul lugubru al Iadului patronat de Diavol si de grofii sai. De fapt termenul de grof vine de la zgomotul produs de o scoafa in calduri, cand este procesata de un zoofil ungur care cand bea doua sau trei pahare de dublu-distilat din fruncte intoneaza cantede sataniste ortiste pe trei voci si face niste lucruri care pentru un crestin ortodox par sub demnitatea rasei umane. Cum sa-ti violezi mama in public, cum este posibil ca in noaptea nuntii sa doarma mireasa cu seful lautarilor, gunerica cu nasul in pat, socrul mic cu socrul mare, iar soacrele in acelasi pat cu cavalerii. Doar la un neam degenerat se poate intampla acest lucru.

Pe de alta parte, sunt probe irefutabile cum ca hungurii au terorizat popoarele din Europa si din Balcani timp de 1000 de ani, iar acum sub impulsul putinist, vor ca Uniunea Europeana sa adopte Imnul Ungariei Mari, Steagul Ungariei, limba oficiala sa fie limba calului de lemn, sa fie adoptate legi impotriva familiei si a copilului, a casatoriei dintre persoane de sex diferit sau Doamne fereste sa se adopte legi cum ca preotii catolici protestanti de tont, sa poata oficia casatorii cu dintre barbati cu ratele, gugustriucii, curcanii, cocosii, caprele, oile, vacile, taurii, caii, porcii, veveritele etc.

Acum faptele de terorism si de crima organizata ale hungurilor sunt de plin drept dovedite, sunt de extrem pericol public si afecteaza nu doar securitatea in Balcani si in Estul Europei unde Maidanul din Ucraina a fost orhestrat de spionajul militar maghiar cu banii unui miliardar cunoscut pentru tulburarea apelor in Europa si preluarea unor bogatii naturale prin coruperea unor guverne si Directorii unor Banci asa zis nationale. Omul care desfacea capacele de bere si de vodca ruseasca in tinerete cand la Unitatea Militara unde isi satisfacea stagiul militare de securitate militara ca ospatar si unde era si DJ-ei, cu ale sale cantece lautaresti hungare cu texte de pornografie si zoofilie infantila dar totusi ancestrale, ajuns acum pe fotoliul de prim ministru, partener de aberatii sexuale si desfauri decadente dintre persoanele de acelasi sex cu un preot reformat de tont din Timisoara, si cu un lider a unei formatiuni pisdosnice asa zis culturale, care cultiva relatiile dintre animale si oameni prin case de productie cinematografice clandestine din Chicago si Los Angeles, dar si patronul unui bordel clandestin de capre si porci amplasat intr-o ferma situata chiar langa statiile de Radar Doppler ale unei Baze Militare NATO cunoscute, partener de sex cu primii doi, vor sa declanseze un nou razboi mondial in Europa, de asta data nuclear devastator. Iata si cateva date cu caracter secret gasite intr-un computer pus la amanet in Gyula de catre un spion militar hungur, caruia i se terminasera banii pentru tigari cu marihuama si anfetamine.

In primul rand acolo in niste fisiere criptate, dar deschise de specialistii in inteligenta din Uraina, au fost gasite urmatoarele:

# Un miliardar hungur a platit instruirea teroristilor musulmani care au comis primul atentat de la WTC din NY sub legenda ca acesta ar fi fost comis de un anarhist american, specialist in combinatii chimice explozive;

#Atentatul cu avioane asupra unor cladiri a fost planificat in amanunt de un pilot militar hungur, trecut in rezerva ca bipolar si avand comportament maniacal aberant pe fondul consumului de etanoli care se folosesc in aviatie pentru curatarea unor suprafete murdare de ulei de mottor sau hidraulic. Astfel la 11 Septembrie intreaga lume a fost oripilata de faptul ca Pentagonul, Casa Alba, Congresul USA, turnurile WTC au fost sau urmau sa fie bombardate aproape simultan de atentatori musulmani, care au deturnat avioane de linie cu oameni la bord si incarcate cu peste 50 Tone de kerosen, care la impact, produc un efect asemenatot unei bombe nucleare miniaturale de proveniena iraniana, pakistaneza sau mai recent coreiana.

# Numai in Romania, prin coruperea politistilor de frontiera si a vamesilor cu marti sume de bani, retele teroriste ale fundamentalistilor hunguri bipolari, in special de la PCTF Bors, au fost introduse peste 18.000 pusti si pistoale cu glont si luneta de vedere pe timp de noapte si munitie dum-dum, suse si containere cu bacterii, virusi si microbi sau ciuperci, otravuri clasice sau exotibe binare sau tertiare, detonatoare GPS, chei eletroice universale pentru orice masina, pontoarce si guri de lup pentru patrunderi secrete in locuintele demnitarilor romani, a militarilor, politistilor, agentilor de securitate, procurori, judecatori, primari, prefecti, etc. Explozivi brizanti de mare putere distrctiva, mijloace de lupta incendiare cu electron si termit, grenade defensive si antitanc, lansatoare de rechete antitanc si antiaeriene, microbuze si camioane dotate cu funduri dublen si mai multe compartimente ascunse.

#Pe la PCTF Nadlac si Bors au fost introduse mai multe fugase chimice, incendiare si nucleare cu neutroni rapizi, amplasate deja pe traseele de canalizare municipale, armate pentru lupta urmand a fi detonate in primele secunde ale producerii unor ostilitati precursoare unui razboi atomic cu rachete de croaziera hipersonice produse de industrai de aparare din est, partenera cu firme hungurestin care lucreaza in barter.

#Constituirea pe teritoriul Romaniei de comandamente de unitati si de mari unitati de parasutisti sau de cercetare in adancime, de artilerie cu rachete portative de 1,5 matri lungime si calibre de 450 mm, de infanterie motorizata ce se deplaseaza cu masini de teren sau ATV-uri, amplasarea unor depozite de armamannt si munitie de razboi, fabrici de confectii uniforme militare si drapele de lupta, sau de broderie pentru insemnele distinctive de pe umeri si brate, casti din kevlar, veste antiglont, masti impotriva radiatiilor neutronice, truse de anonima ucigasi, paftale, centuri din piele, bocanci, lenjerie de corp, paturi de campanie, sobe de campanie cu motorina, masini de gatit portative, conserve de legume, peste si carne de pasare si de porc sau vita, etc.

# Existenta unor planuri de mobilizare pentru sistemul de anutare in lant pentru tinerii honvezi chemati la oaste pregatiti in orice moment sa comita atrocitati in Ardeal impotriva evreilor, al tiganilor, sasilor, svabilor, secuilor nealiniati, dar in principal impotriva romanilor si italienilor sau al arabilor proveniti din familii mixte, pentru o asa zisa purificare etnica, cu tot ce inseamna acesta: crematorii mobile de mare capacitate pentru holocaust sau ardere completa, spanzuratori mobile amplasate pe masini de teren, lanturi, bate, topoare, box-uri, cutite, pumnale, baionete, sabii ninja, sulite, catuse, bastoane rigide, bulane, catuse din plastic, saculeti din panza neagra pentru spanzurati, clesti dentari pentru smuls coroanele din aur, bisturie pentru extras pe viu bijuterii din aur de la mani sau de la gat, etc.

#Regulamente militare tiparite si manuale de invatare a uciderii unor oameni fara urme, harti detaliate, carti cu numere de telefon ale unor demintari sau lideri locali de opinie, etc.

#Droguri in special LSD, OPI, Heroina, CGS, OBT si STF, fiole de insulina, antibiotice, fese, pansamente, tuburi de oxigen, salvari private, etc.

#Partitii cumparate de la sateliti de spionaj militari, computere care pot virusa sau sparge servere si noduri de comunicatii, centre de colonat telefoane de lideri de opinie la vedere in centre comerciale, costume de scafandri, echipament de alpinism urban si cordeline pentru spanzuratori multiple, etc.

Ori potrivit acordurilor de partenerial, planificarea eliminarii fizice a unor militari americani, englezi, francezi, poponezi sau romani de la noi, instalarea de fugase nucleare, chimice si bacteriene in proximitatea unor baze militare NATO sunt actiuni teroriste comise de liderii hunguriloe si de spionajul militar maghiar, de liderii unor grupari paramilitare clandestine de la noi, sau formatiuni culturale cu platforma de partid politic revansard, iredentist, sovin, antisemitic, fascit, horthyst, antiromanesti, care cultivaura de rasa, de sex, de religie, de credinta, de cultura, de limba, si care instiga tineretul la defilarea cu insemne fasciste, cu drapele facute din izmene rupte si vopsite cu cerneala, care intoneaza marsuri funebre pe post de imnuri de stat, nu respecta constitutia si legile statului ce justifica mutarea criminalilor teroristi in Cuba la Guantanamo Bay unde au fost eliberate aproximativ 50% din celulelel ocupate de musulmani.

Cum este posibil ca agenti platiti din bani publici sa doarma in bocanci cum se spune in timp de ortistii hunguri au pregatite doua armate de diversiune si atac terorist pe intreg cuprinsul tarii. Chiar si vizita Papei Francis este in pericol ca un atentat asupra Snactitatii sale ar fi un bun pretenxt al teroristilor criminali ortisti hunguri de a declansa un razboi hibrid, neconventional, asimetric impotriva Romaniei alaturi de armata rosie, care stau cu binoclurile pragatite sa atace provinciile noastre istorice. 

https://stopcrimerocrimestopperrostopterorismpeacenow.wordpress.com/

RISCURI DE SECURITATE IN ASIA SI EUROPA DE EST

Hai tizule, Victoras, Mikule Titulescu Baci, dai la mine Erdely eu dau

 la tine muzica de lautari hunguresti gen Ozo sep ozo sep ioki neko semekek

PAX ANTE BELLUL

De la grecii antici, dupa ambuscada calului Troian, a ramas proverbul „Timio danae et donna ferente” adica mai pe romaneste „Temete de greci chiar si cand iti fac daruri”

Un alt proverb de data acesta latin este: „Cave ne cadas” care in traducere inseamna „Fereste-te sa nu cazi” folosit de sclavii senatorilor romani care dupa ce cutreerau bodegile si lupanarele capitatei imperiului, dupa ce au consumat cantitati uriase de vin mergeau spre casa impleticit, ranscand sa cada in sant, unde pe atunci era locul unde romanii isi faceau necesitatile fizilogice. Ca sa nu cada in sant din cauza euforiei bahice si a etilismului cronic, senatorul sau alt demnitar platea cu un coson din aur un scalv care mergea in urma acestuia si repeta ca urcehea stapanului: „Fereste-te sa nu cazi”.

La noi o vorba din popor spune „Paza buna pazeste primejdia rea” sau alta „Nu te pune cu prostul ca are mintea odihnita si te poate prosti si pe tine” dar mai ales „Prostul nu-i destul daca nu-i si fudul”.

Un proverb slavon din epoca medievala spune: „Vorba Tarului moartea prostimii” izvorat din comentariile soldatilor si ofiterilor care trebuiau sa plece la razboi cu sau fara motiv justificat si in urma directivelor primite de la Capul ostirii rusesti, acesta indemna armata sa moara pentru patrie pentru gloria si marirea Imperiului. In timp moartea prostimii mujicilor in special a insemnat peste 50 de milioane de luptatori, majoritatea in floare varstei, puternici si sanatosi. Acum vedem la conducerea Rusiei un presedinte si un premier mici de statura, conducerea armatei are generali toti tabachete cum se spunea la noi in armata, iar 68% din populatie este formata din femei. 

Pretul platit de tarii Rusiei pentru a cuceri noi teritorii si a asupri popoarele din jur a fost macabru, respectiv asasinarea in masa a milioane de tineri in scop de jaf si cotropire. Nici perceptele bisericii ortodoxe rusesti de stil vechi nu erau de acord cu purtarea razboaielor, deoarece unele diferende puteau fi solutionate prin negocieri si tratative, nu pe baza justificarii unor pierderi umane incomensurabile. Cineva spunea mai de mult ca Steagul Rosu pe care era aplicata secera si ciocanul era simbolul fluviilor de sange scurse din pieptul eroilor rusi care din punct de vedere al istoriei militate s-au jertfit de geaba deoarece a trebuit sa vina un lider insemnat, care a trecut peste cadavrele unor sefi de stat si de guverne dar si peste miile de tineri asasinati la Revolutia din Romania (dar si muti invalizi, infirmi, vaduve, copii orfani) dar si prin holocaustul la care a fost supusa populatia din tara noastra, prin desertificarea padurilor, terenurilor agricole, demolarea si vanzarea de fier vechi de catre minoritarii rromi a catedralelor industriale.

 Pierderea a peste 8 milioane de locuri de munca unde personalul direct productiv ara de 96% si doar 4% era format din TESA, atunci cand munceau si pensionarii care cu experieta lor, formau tinerii ca specialisti de mare clasa, concedierile masive din: armata, desfiitarea sigurantei statului, desfiintarea industriei de aparare, concedierea masiva a lucratorilor din agricultura, industrie si comert, pauperizarea economica si lipsirea de mijloca de existenta a peste jumatate din populatie Romaniei, comise in forma calificata si continuata a faptelor incriminate de Tribunalul Penal International ca infratiuni deosebit de grave de „Crime impotriva umanitatii si holocaust”.

Cei care au comis crimele din decembrie 1989 care prin tradare si lovitura de stat la initiativa unui preot iredentist, sovin, rasist, antisemit din Timisoara, dar cu participatia unor tradatori recrutati cu mult timp in urma de un servicu de spionaj militar si politic din rasarit, fosti acticisti de partid, generali si ofiteri din toate structurile, actori, regizori, infractori de drept comun au complotat nu pentru a prelua puterea, ci pentru desertificarea Romaniei si eliminarea fizica prin foame, frig, lipsa de alimente, medicatente, mijloace financiare, prin cresterea exponentiala a taxelor si impozitelor, scumpirea utilitatilor si alimentelor, condedieri masive, cresterea criminalitatii in general si a coruptiei in special au produs: GENOCID PRIN FAPTE MUTIPLE DE ASASINAREA UNUI NUMAR DE PESTE 5.000.000 (cinci milioane de suflete) intr-un interval de aproape 30 de ani lucru care in timp de pace este considerat CRIMA IMPOTRIVA UMANITATII.

Trecand peste faptul ca structurile de siguranta infiintate de un ofiter tradator cu acte in regula care pentru faptele sale ar merita sa fie judecat si condamnat de justitia militara pentru inalta tradare si pedepsit cu asprime, deoarece siguranta statului a fost in mod grav afectata prin depopularea Romaniei, concedierea masiva a peste 138.000 de aparatori ai patriei, desfiintarea servicului militar obligatoriu si crearea unei strctuir de militari asa zis profesionisti care in loc sa apere padurile, zacamintele, fabricile, ogoarele, si populatia in general, terioriul si spatiul aerian si maritim, merg pentru niste contractori de la companii multinationale care nu cumpara zacaminte petroliere sau minerale ci maniputeala guvernele si presedintii pusi de ei la butoane sa trmita militari pentru a se lupta cu fantome musulmane, creeate chiar de serviciile de prionaj pentru a justifica operatiuni militare de mare amploare.

Dar serviciile secrete romanesti nu se preocupa de penetrarea masiva a unor asa zisi afaceristi denumiti pompos „Investitori” care cu fonduri enorme platite de servicii de spionaj dusmane Romaniei, cumpara milioane de hectare de teren ababil, paduri, dealuri, munti, toate terenurile din domeniul public al primariilor si consiliilor judetene, astfel incat romanii nu mai au nici populatie um ar fi trebiut sa fie respectiv 32.000.000 cetateni in granitele actuale si cu 8.000.000 in diaspora ar fi fost aproape 40.000.000 oameni ci acum avem cu tot cu diaspora doar jumatate, respectiv 20.000.000.

Statul roman mai are doar jumatate din populatie, 25% din economia anilor 1990, teritoriul sau a fost penetrat de straini si cotropitori si cumparat in proprotie de 55%, limba romana a fost inlocuita in scoli cu limba engleza, religia crestina cu nebunia satanista si consumul de stupefiante de mare risc pentru viata tinerilor narcomani, peste 22% din populatie au boli grave cronice sau incurabile, batranii sunt peroriati de criminalii de la firmele imobiliare care isi maximizeaza profiturile pe seama conbinatiei cu firmele de pompe funebre, care ascund prin cometizarea cadavrelor urmele de otravuri cu care au fost asasinati fostii proprietari.

Pe acest fond al recrudescentei crimei oganizate si a genocidului impotriva umanitatii din Romania, campania de anticoruptie promovata de secret service din apus cade in desuitudine, deoarece au fost aconadnati la ani grei de puscariei, oameni de afaceri romani sau diveris politicieni, in timp ce activele statului sun trecute pe epuimente si vandute la spioni ai uneo puteri ostile statului.

Firesc se pune intrebarea: Cum a fost posibil ca oamenii sa voteze in continuare pe buletinele de vot cu structura bolsevica ajunsa la putere prin crima si genocid, pentru o galeata, mititel, bere sau o umbrela.

In concluzie, trebuie avut in vedere si proverbul „Daca nema putirinta geaba chichinez garceava” care in limbaj comun inseamna ca poporul nostru nu mai poate apara patria respectiv: teritoriul, economia, limba, cultura, credinta, cetatenii, ogoarele, padurile, viile, plantatiile, fabricile, uzinele, minele, asociatiile agricole. Aparatorii Patrie Romania o organizatie nepartinica dar care este formata in proportie de 80% din tineri sportivi, cu o educatie sanatoasa si cu o atitudine impotriva criminalitatii, va fi o oportunitate pentru salvarea Romaniei. Acum cand din nou se aude strigat de razboi, Putin ne ameninta cu desertul nuclear de fuziune, ungurii vor sa ocupe Targovste, Brasov, Bacau, Botosani, Iasi, Galati impreuna cu armata rosie, bulgarii si sarbii vor si ei Dobrogea, Muntenia, Oltenia si Banatul, cu o armata aproape inexistenta, si alte structuri de siguranta ineficiente, noi la 100 de ani de la Marea Unire si la apropaiata comemorare la 2 Iunie a 99 de ani de la Semnarea Tratatului de Pace de la Trainon, riscam sa pirdem PATRIA pentru care s-au jertfit milioane de aparatori ai patriei de peste 2.000 de ani.

Vladimir Putin isi apara patria si implicit ortodoxia si pacea in lume

                  

DESTEAPTA-TE ROMANE SI APARA PATRIA DE DUSMANI!

GLORIE ETERNA EROILOR APARARTORILOR PATRIEI DIN TOATE TIMPURILE SI LOCURILE CARE AU MURIT PENTRU LIBERTATE, DERPTATE SI NEATARNARE.

1000 ANI DE TEROARE MAGHIARA IN ARDEAL

Râuri de lacrimi și de sânge s-ar scurge pe Mureș și pe Târnave, dacă sufletele milioanelor de români din Transilvania ar reânvia și liderii lor de opinie ar declara în fața Inchiziției de la Vatican descrierea fiecărei crime în parte.Acum liderii de la UDMR au adoptat drapeul horthyst și imnul din vremea lui Miklos Horthy.

INFORMAȚII PUBLICATE PE WIKIPEDIA

În toamna anului 1940, ca urmare a dictatului de la Viena, în mai multe localități din Ardealul de Nord realipit la Ungaria, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare. Atrocități similare au avut loc și spre sfârșitul anului 1944, îndeosebi pe fundalul stării de beligeranță în care frontul de est și-a mișcat relativ rapid în direcția est-vest linia care traversa teritoriul Ardealului de Nord, mai ales după 23 august 1944, când România a ieșit din coaliția Puterilor Axei și s-a alăturat Puterilor Aliate.

Printre cele mai cunoscute și bine documentate masacre:

·         Masacrul din Treznea

·         Masacrul din Ip

·         Masacrul de la Ciumărna

·         Masacrul din Moisei

·         Masacrul de la Aita Seacă

·         Masacrul de la Sărmașu

·         Masacrul de la Luduș

·         Masacrul de la Hărcana (Turda)

·         Masacrul de la Nușfalău, Sălaj

Masacre au avut loc și în alte localități: Viseu de Sus - Dosu Taului, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin.

Armata horthystă intrând într-un sat din Transilvania, septembrie 1940

Date generale și premise ale acestor atrocități[modificare | modificare sursă]

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. (Prin Ardeal sau Transilvania se subînțelege în tot articolul atât regiunea istorică Transilvania, cât și provinciile Crișana și Maramureș.)

La începutul lui septembrie 1940, România a cedat Ungariei o suprafață de 43.492 km pătrați, reprezentând jumătate din teritoriul Transilvaniei, cu o populație de 2.667.000 locuitori, dintre care:^[1]

·         50.2% români

·         37.1% maghiari și secui

·         12.7% germani, evrei și alte naționalități.

Dictatul de la Viena - teritoriul cedat Ungariei

Teritoriul ocupat de maghiari în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord (sau Ardealul de Nord) și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume, precum și ținuturile secuiești. Opt din totalul de 23 de județe, câte număra Transilvania în 1940, au fost înstrăinate în întregime, alte 3 au fost scindate, creându-se un hotar artificial ce ajungea până în mijlocul pământului românesc.^[1]

După anunțarea hotărârilor luate de puterile Axei la Viena, a urmat pentru români marea dramă a refugiului și evacuarea instituțiilor românești. Mii de români, mai cu seamă intelectuali, s-au refugiat din zona cedată. Printre ei s-a aflat și corpul profesoral al Universității din Cluj, format din personalități de elită: Sextil Pușcariu, Iuliu Hațeganu, Onisifor Ghibu și Emil Racoviță. La fel și artiștii Operei Române, refugiați la Timișoara.

Încercând o clasificare a atrocităților săvârșite în Ardealul de Nord, se poate observa că majoritatea lor au avut loc în toamna lui 1940, imediat după instaurarea autorităților ungare, precum și în toamna lui 1944, după ce România a trecut de partea Aliaților. Atrocitățile au fost comise în prima fază în lunile septembrie și octombrie ale anului 1940 în zone situate în imediata apropiere a noii granițe care traversa Transilvania, iar apoi, patru ani mai târziu, în timpul retragerii forțelor germano-ungare ținuturile ardelenești (până la începutul lui octombrie 1944). Astfel o primă clasificare a masacrelor din Transilvania poate fi următoarea:

·         Masacrele din toamna anului 1940;

·         Masacrele din lunile septembrie și octombrie 1944.

Aceste atrocități pot fi împărțite după etnia celor vizați în:

·         Masacre împotriva populației românești;

·         Masacre împotriva populației evreiești;

Masacrele împotriva populației românești din toamna anului 1940[modificare | modificare sursă]

La cinci zile după Dictatul de la Viena, la 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației. Două armate ungare au pătruns pe teritoriul Ardealului anexat:

·         Armata I – cu un efectiv de 208.000 militari. A operat în partea de nord-est a Transilvaniei.

·         Armata a II-a – cu un efectiv de 102.000 militari. A operat în zona Oradea-Cluj.

În prima zi, principalele orașe ocupate au fost Carei, Satu Mare, Sighetul Marmației și Ocna Șugatag. Au fost stabilite nouă etape de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc.^[2]Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, neexistând decât câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și a lui Horthy calare pe cal sur, defilând prin principalele orașe ale Ardealului de Nord.^[3]

La numai trei zile de la intrarea armatei ungare de ocupație, a început o serie de masacre împotriva populației civile românești. Acestea au avut o intensitate crescută în primele două săptămâni de la anexarea teritoriului. În doar 11 zile au fost asasinați aproximativ 1.000 de români. Cel mai afectat de omoruri a fost județul Sălaj, unde au fost masacrați 477 de români.^[4]

Nușfalău, 8 septembrie 1940[modificare | modificare sursă]

Nușfalău este o comună din județul Sălaj, la 39 km de orașul Zalău. După ce la 7 septembrie 1940, armata ungară a intrat în Șimleul Silvaniei, iar o zi mai târziu în Zalău, la Nușfalău a avut loc un masacru împotriva unor români. Victime au fost 11 oameni, două femei și 9 bărbați, din satul bihorean Almașu Mare, care au fost prinși de evenimente în zona Nușfalău în timp ce mergeau acasă.

Faptele au fost stabilite de Tribunalul Poporului din Cluj, prin hotărârea nr. 1, sentința publică, din 13 martie 1946. În dimineața zilei de 8 septembrie1940, la ieșirea din Nușfalău, oamenii au fost opriți din drum de localnicul etnic maghiar Zoltán Szinkovitz (Sinkovits?), localnic din comună, și de un soldat ungur, care-l însoțea. Potrivit sentinței Tribunalului Poporului, cei doi maghiari au readus victimele în centrul satului, le-au percheziționat, fără a găsi nimic compromințător contra lor, și-au însușit obiectele personale, le-au bătut sistematic și le-au împus cu baionetele. Cele două femei au fost lăsate în libertate. Cei nouă bărbați au fost duși într-o căruță militară spre comuna Zăuan, până la circa 500 de metri de intrarea în comună, unde românii au fost uciși prin înfingerea baionetei în inimă. Concomitent, alți doi localnici etnici maghiari, din proprie inițiativă, le-au prins pe cele două femei lăsate libere și le-au dus la locul masacrului, unde au fost înjunghiate și ele.^[5] Cadavrele au fost înmormântate sumar și acoperite cu frunze. Înhumarea în cimitirul din Nușfalău a avut loc numai peste câteva zile, la stăruința localnicilor, după ce cadavrele începuseră să se descompună. Numele etnicilor maghiari este cunoscut, iar ei au fost pedepsiți de Tribunalul Poporului din Cluj, dar militarii unguri implicați în crimă au rămas neidentificați.

Treznea, 9 septembrie 1940[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Masacrul din Treznea.

Monumentul din centrul comunei dedicat victimelor din Treznea

Printre cele mai mari tragedii împotriva românilor săvârșite de armata ungară în zilele înaintării pe teritoriul anexat este și masacrul de la Treznea, comună din județul Sălaj, la 15 km de Zalău. Trupe maghiare din batalionul 22 Grăniceri din Debrețin, sub comanda locotenentului Ákosi, au intrat în localitate la 9 septembrie. Primele victime au fost câțiva copii care păzeau vitele la păscut. Cadavrele copiilor au fost descoperite ulterior pe izlazul comunal. După ocuparea satului, militarii unguri au dezlănțuit măcelul. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitralieră, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. Au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.^[6]

Versiunea oficială dată publicității la Budapesta a fost aceea că trupele maghiare intrate în comuna Treznea au fost atacate cu focuri de armă de fiica preotului din localitate și de alți localnici. Această relatare este un fals, întrucât există dovezi care atestă că masacrul a fost premeditat, armata horthystă abătându-se din marșul său pentru a-i ataca pe românii din sat. Versiunea maghiară este infirmată și de un general ungur, care a intervenit în ultimul moment, diminuând dimensiunea dezastrului și mustrându-l pe locotenentul Ákosi, declarând textual:^[7]

„Cum au putut ataca armata acești moșnegi, aceste femei și acești copii din brațele mamelor? Trebuie să vă fie rușine pentru ceea ce ați făcut. Aceasta este o rușine, care va rămâne înscrisă pe obrazul armatei maghiare.”

În fiecare an la 9 septembrie, sătenii din Treznea comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Ip, 13/14 septembrie 1940

Articol principal: Masacrul din Ip.

Cea mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară, în complicitate cu etnicii maghiari locali, în care au căzut cele mai numeroase victime inocente -157 de morți^[4]- cu ocazia ocupării Ardealului, a fost cea de la Ip, localitate din județul Sălaj, la 45 km de Zalău. Modul în care s-a desfășurat acest masacru a fost stabilit în proces, la 13 martie 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj.

Sub pretextul răzbunării a doi militari unguri omorîți într-o explozie care se produsese în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Zoltán Vasvári a plecat la 13 septembrie 1940 din Nușfalău, unde se afla cantonat, și s-a îndreptat cu compania sa spre Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici a fost de asemeni una fictivă, întrucât explozia în care își pierduseră viața cei doi militari se produsese din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

Locotenentul Vasvári a sosit la Ip în noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 23.00. Soldații, împreună cu câțiva etnici maghiari civili, au început să vâneze casele românilor. Aceștia erau treziți din somn și uciși cu cruzime. Localnicii unguri erau folosiți pentru a indica gospodăriile românești. A doua zi dimineața, din ordinul locotenentului, mai mulți localnici au fost puși să sape o groapă în cimitirul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă în casă pentru a ridica și transporta cadavrele la cimitir.

În fiecare an, la 14 septembrie, sătenii din Ip comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Cerișa, 15 septembrie 1940

Fără a mai exista și în acest caz vreun motiv de represalii, o companie de militari unguri neidentificați, conduși de doi ofițeri, a intrat, în dimineața zilei de 15 septembrie, în satul Cerișa, județul Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate 64 de români, pe care i-au dus pe dealul de lângă comună. În timpul strângerii sătenilor, aceiași militari au împușcat șapte oameni. Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59 de români rămași li s-a poruncit să fugă pe deal în jos. Soldații, la ordinul ofițerului, au deschis focul asupra grupului care alerga. Norocul celor proscriși în acest fel la moarte a fost că au reușit să se ascundă la timp prin râpele și cutele de teren ale dealului, încât numai Gavril Herța din comuna Cosniciul de Jos a fost împușcat mortal. Concomitent, pe celălalt versant s-a procedat la fel cu cei cinci evrei, dintre care patru au fost împușcați.^[5]

Marca, 15-16 septembrie 1940

În dimineața zilei următoare masacrelor de la Ip, o companie de honvezi, din unitatea cantonată la Șimleul Silvaniei, și-a făcut apariția în comuna Marca, din județul Sălaj, la 55 km de Zalău. Compania era însoțită de civili maghiari din Ip, dintre care unii erau îmbrăcați în uniforme militare, pentru a nu fi recunoscuți. În zilele de 15 și 16 septembrie 1940 acești militari, sub conducerea lui Árpád Ősz drept călăuza și a lui Ștefan Incze, ambii din Ip, au împușcat pe câmp și în curțile unor case doi evrei, trei slovaci și șase români. În documentele ungare, motivul omorârii celor 11 persoane a fost retorsiunea militară. Nici în acest caz pretextul nu era valid, deoarece în această comună nu numai că nu aveau nimic de reprimat, neîntâmplându-li-se nimic, dar prin Marca nici nu trecuse vreo subunitate a armatei ungare.^[8]

Brețcu, 16 septembrie 1940

La 12 septembrie 1940, Niculae Boldea din Brețcu, județul Covasna, și fiul său mai mare, omonim, au fost închiși la primăria localității, pe motivul că tatăl s-a plâns că fiul a fost bătut de un localnic maghiar. Armata ungară a intrat în comună la 13 septembrie, iar căpitanul comandant al subunității respective a dispus ținerea în continuare în arest a românilor. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 au fost devastate casele la aproximativ 20-30 de români. La acțiune au participat localnici și soldați unguri. La 14 septembrie a fost arestat și fiul cel mai mic al lui Boldea, în vârstă de 14 ani.

La 16 septembrie 1940, mai mulți soldați unguri au mers la casa familiei Boldea sub pretextul de a lua haine și alimente necesare pentru expulzarea bărbaților în România. După ce au luat cele trebuincioase, s-au întors la primărie, unde au dispus ca victimele să fie urcate într-un camion, ce a pornit mai apoi spre graniță. Militarii s-au oprit însă pe vârful Măgheruș, unde Boldea și cei trei fii ai lui (Demian Nicolae, Demian Ioan și Demian Drăgan Nicolae) au fost împușcați și apoi îngropați.^[8]

Mureșenii de Câmpie, 20 septembrie 1940

Tragedia familiei preotului român Andrei Bujor din satul clujean Mureșenii de Câmpie și a altor locuitori din comună a avut loc după instaurarea oficială în Transilvania ocupată a administrației militare ungare. În localitate erau cantonați soldați conduși de locotenentul Gergely Csordás, din Regimentul 19 honvezi din orașul Nyíregyháza.^[9]

Modul în care s-a desfășurat această atrocitate a fost stabilit de aceeași instanță clujeană, Tribunalul Poporului, la 13 martie 1946. În casa preotului român, care era căsătorit și avea trei copii, erau cantonați mai mulți soldați unguri. Fiind deranjat de agresivitatea militarilor, părintele a plecat la Clujpentru a solicita intervenția comandamentului militar, dar s-a întors la 20 septembrie, seara, neobținând nimic la Cluj. Locotenentul Csordás a trimis în casa preotului Bujor o patrulă de 12 soldați înarmați cu ordinul precis de a-l extermina împreună cu toată familia, precum și cu cei arestați în aceeași după amiază: cantorul Ioan Gurzău și soția Valeria, învățătorul Gheorghe Petrea împreună cu soția Natalia, fiica Rodica în vârstă de 5 ani și soacra Ana Miron. Soldații trimiși i-au împușcat pe toți cei prezenți în casa parohială - și anume pe membrii familiei Bujor – în camerele de culcare, iar pe ceilalți prin curte. Aceeași soartă a avut-o și servitoarea preotului, Șarolta Juhász, de etnie maghiară. Victimele, în număr de 11, au fost îngropate în aceeași noapte în curtea casei. S-a dovedit apoi în fața Tribunalului Poporului că masacrul a fost comis la îndemnul contelui Albert Wass, care îl ura pe părintele Bujor din cauza unui teren de vânătoare și pentru că vedea în el un român naționalist.

Cronologia altor masacre

·         În satul bihorean Mihai Bravu seria atrocităților împotriva etnicilor români a început la 7 septembrie 1940. Până în acea zi, nordul județului Bihor a fost ocupat complet de armata ungară. În localitate, 22 de țărani români, printre care și doi copii, au fost adunați pe câmp și împușcați de soldați unguri.^[4]

·         La 8 septembrie 1940, în satul Ciumărna din județul Sălaj, trupele ungare au ucis 11 persoane, în timpul înaintării lor spre partea centrală Ardealului de Nord.^[6]

·         La 9 septembrie 1940, la Zalău, soldați maghiari rămași neidentificați au intrat în casele românilor Grigore Vicaș și Gheorghe Prunea, unde i-au împușcat mortal, împreună cu soția și fratele lui Vicaș, precum și pe soția lui Prunea, însărcinată în ultima lună. În colțul casei lui Vicaș, aceiași soldați l-au mai ucis pe Nicolae Pop, țăran din Treznea care venise cu lapte la Zalău. Numărul victimelor a fost de 27.^[10]

·         10 septembrie 1940: la Huedin, trupele ungare, în marșul spre Cluj, i-au maltratat și omorât pe protopopul ortodox Aurel Munteanu și pe polițistul Gheorghe Nicula.^[5]

·         La 13/14 septembrie 1940, în comunele Belin și Zăbala din județul Trei Scaune, astăzi Covasna, trupele ungare sosite în aceste localități au atacat și vandalizat casele românilor, oamenii fiind bătuți și maltratați pentru a fi determinați să se refugieze în România. Mai multe familii și-au părăsit căminele și au trecut noua frontieră, iar alții au fost expulzați de autoritățile ungare, proprietățile fiindu-le confiscate.^[11]

·         La 16 septembrie 1940, honvezi unguri neidentificați au ucis cu focuri de armă în comuna Halmășd, județul Sălaj, trei localnici români, iar în dimineața zilei următoare au împușcat șapte membri ai familiei Maticec, între care un nou-născut, de numai 5 luni. Și această crimă este consemnată în sentința din 13 martie 1946 a Tribunalului Cluj.

·         La 16/17 septembrie 1940, în comuna bihoreană Sântion, familia țăranului Gheorghe Tipănuț a fost maltratată de câțiva soldați unguri. Soția lui Tipănuț a fost lovită cu revorvelul și cu picioarele, iar Tipănuț împreună cu cei doi fii ai săi au fost împușcați. Dintre membrii de parte bărbătească ai familiei, a scăpat cu viață numai mezinul.^[12]

·         La 16 septembrie 1940, în satul Cosniciu de Sus, județul Sălaj, un grup de militari unguri a scos din caselor lor mai mulți români, dintre care 11 au fost omorâți. La 18 septembrie 1940, un alt grup militar ungar l-a prins și împușcat pe localnicul Dumitru Costelaș. În tot timpul masacrelor, soldații erau însoțiți de civili neidentificați, originari din comunele vecine. Ei indicau militarilor casele românilor.^[12]

·         18 septembrie 1940: în comuna Camăr, din județul Sălaj, patru români au fost uciși în pădurea Zăuan, după ce fuseseră schingiuți și mutilați.^[12]

·         În zilele de 18-21 septembrie 1940, în comuna clujeană Aghireș, a fost maltratat și omorât un român. În toamna anului 1940, Iosif Kovács, ca primar al comunei, a desfășurat o activitate ostilă populației românești și evreiești, pe care le-a denunțat comandantului militar în baza unei liste cu numele celor ce urmau a fi maltratați. Astfel, săteanul Gheorghe Boc a fost ridicat de acasă în seara zilei de 18 septembrie de o patrulă ungara și a fost torturat bestial timp de câteva zile. A fost silit să-și sape singur groapa, apoi a fost împușcat, iar trupul i-a fost ciopârțit cu săbiile. Ulterior a fost înhumat pe malul unui râu, unde cadavrul a fost descoperit întâmplător, la scurt timp după asasinare.^[13]

·         La 22 septembrie 1940, în satul Sucutard, din județul Cluj, au fost asasinați doi români și trei evrei. La îndemnul familiei de grofi unguri Wass din localitate au fost arestați cetățenii Iosif Moldovan și Ioan Câț, care în 1938 intentaseră un proces penal împotriva contelui Albert Wass sub învinuirea de producere a unor leziuni corporale. Au fost reținute și Estera și Rozalia Mihály, bănuite de Wass de activitate comunistă și că l-ar fi denunțat pe Wass la autoritățile românești. La 22 septembrie, cei patru arestați au fost duși sub pază militară în comuna Țaga, unde a doua zi dimineața au fost împușcați și aruncați în groapa comună.^[9]

·         În octombrie 1943, în comuna Suciu de Sus, județul Someș interbelic, astăzi județul Maramureș, au fost împușcați doi români, în timp ce încercau să se ascundă de militarii unguri.^[14]

Masacrele împotriva populației românești din toamna anului 1944[modificare | modificare sursă]

Seria crimelor împotriva populației românești din Transilvania ocupată a fost reluată în toamna anului 1944, imediat după ce România a încheiat armistițiu cu Aliații. Atrocități au fost săvârșite și în câteva localități din partea de Ardeal care aparținea României, acele așezări aflându-se în imediata apropiere a graniței.

Band, Grebeniș, Oroiu, septembrie 1944[modificare | modificare sursă]

Imediat după armistițiul României cu Aliații, localnici etnici maghiari înarmați, în colaborare cu grănicerii de la pichetul ungar din comuna Band, județul Mureș, au atacat prin surprindere frontiera română și l-au omorât pe sergentul Predescu. Zeci de români din satul Mărășești au fost ridicați din casele lor și închiși, cu cătușe la mâini, într-o pivniță, iar gospodăriile le-au fost vandalizate.

Trecând apoi frontiera, aceiași făptași au jefuit comuna Grebeniș, unde au împușcat trei localnici și i-au ridicat pe românii care nu apucaseră să se refugieze. Ducându-i până la graniță, maghiarii i-au umilit, silindu-i să sărute pietrele de hotar și să mulțumească că au ajuns pe "teritoriul sfânt al Ungariei". Alți doi români din satul Oroiu au fost bătuți și ulterior uciși.^[15]

Sărmașu, 15 septembrie 1944

Articol principal: Masacrul de la Sărmașu.

Cimitirul de pe dealul Suscut de la marginea comunei clujene Cămărașu al celor 126 de evrei din Sărmașu uciși de horthyști

În toamna anului 1944, 126 de evrei din orașul Sărmașu, județul Mureș au fost uciși și mai mulți români torturați, apoi deportați. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Sărmașu a rămas în cadrul României, aflându-se la mai puțin de o oră de mers pe jos de granița cu Ungaria.^[16] La începutul războiului, localitatea avea o populație de aproximativ 3.200 de oameni, împărțită pe etnii aproape egal între români și maghiari, precum și circa 200 de evrei.^[17] La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaților, armatele germană și ungară a organizat o ofensivă puternică împotriva noului inamic, reușind să pătrundă în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30–60 km, peste linia de frontieră existentă atunci. La 5 septembrie 1944, comuna Sărmașu a fost ocupată de armata ungară. A început opresiunea împotriva evreilor și românilor locanici. Populația maghiară din zonă, care sprijinea cauza Ungariei, în dorința recâștigării întregii Transilvanii, a început, împreună cu Garda Maghiară, să jefuiască casele evreilor și românilor.^[18] La 9 septembrie 1944, o echipă de jandarmi unguri a ridicat din casele lor pe mai mulți români care avuseseră funcții importante în administrația comunei. Au fost duși într-un lagăr improvizat din Sărmaș. Au fost torturați timp de câteva zile. Potrivit sentinței pronunțate la 28 iunie 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj, “In lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări și înscenarea de execuții în timpul nopții. De exemplu, o dată toți românii din lagăr au fost scoși în curte, puși în genunchi (“La biserică”), iar, după acest exercițiu, toți, fără deosebire de vârstă, au fost puși să se dea peste cap până la istovire.”

La 15 septembrie 1944, unii dintre români au fost eliberați, iar alți 18 au fost deportați în Ungaria. Aceștia au fost duși cu camionul în Cluj, unde au fost încolonați și puși să mărșăluiască, escortați de polițiști civili, pe drumul spre Jibou și apoi la Budapesta.^[18] Unul dintre deportați și declarați morți a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis și preotul Micu, un om în vârstă de aproape 80 de ani. Numărul tuturor românilor deportați care și-au pierdut viața nu se cunoște cu exactitate.

Tărian, 29 septembrie 1944[modificare | modificare sursă]

În condițiile fluctuațiilor înaintării și retragerii frontului în septembrie 1944, satul Tărian din județul Bihor a fost reocupat de trupele germano-maghiare la 29 septembrie 1944 și, întrucât așezarea se aflase în Ardealul cedat, în localitate au revenit și jandarmii unguri. S-au format două echipe de gardă, pentru satul Tărian, cât și pentru localitatea vecină, Girișul de Criș.

Seara, echipa responsabilă pentru Tărian, condusă de Alexandru Harmathi junior a trecut la hărțuirea gospodariilor românești. Au fost uciși 15 oameni și câțiva răniți grav. După crime, garda s-a deplasat în satul Girișul de Criș, în scopul unor crime similare. Au fost opriți însă de echipa de pază de acolo, sub comanda localnicului Alexandru Vagaszki, care l-a dezarmat pe Harmathi.^[19]

Prundu Bârgăului, 10 octombrie 1944[modificare | modificare sursă]

La 10 octombrie 1944, în toiul luptelor din zona Bârgăului dintre unități române și sovietice, pe de o parte, și trupele germano-ungare, pe de altă parte, a avut loc o acțiune de agresiune împotriva populației românești civile. În toamna anului 1944 în acea zonă erau staționate, în retragere, Divizia 27 de grăniceri secui și Regimentul ungar 33 vânători de munte.

Au fost arestați circa 20 de localnici români din Prundu Bârgăului și au fost trimiși la Bistrița, de unde însă li s-a dat drumul după două zile. Șapte dintre ei au fost arestați din nou și închiși într-o pivniță. În noaptea de 10 octombrie, românii au fost scoși și duși la marginea unui șanț de apărare antiaeriană, unde au fost împușcați și aruncați în șanț. Una dintre victime, preotul Augustin Pop a fost rănit mai ușor și a reușit să scape cu viață, prin fugă. Tot atunci a fost ridicat de acasă și funcționarul Popovici și dus spre o destinație necunoscută, de unde nu s-a mai întors niciodată.^[18]

Moisei, 14 octombrie 1944[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Masacrul de la Moisei.

În seria atrocităților îndreptate împotriva populației civile românești se înscrie și masacrul din comuna Moisei, județul Maramureș. 31 de țărani români au fost adunați într-o casă și uciși de soldații unguri aflați în retragere. Au scăpat cu viață numai doi oameni. Aceștia erau internați în lagărele de muncă din orașul maramureșean Vișeu de Sus, acuzați de "trădare de patrie". De aici, cei 31 de români au fost duși cu un camion la Moisei, satul fiind evacuat complet. 12 dintre au fost închiși într-o căsuță de lemn și împușcați de soldații maghiari care trăgeau prin geamuri și ușă. În continuare au fost uciși și ceilalți români. Masacrul a avut loc în jurul orei 15. În noaptea următoare, militarii unguri au dat foc satului. Au ars circa 300 de case. Cadavrele intrate în putrefacție au fost îngropate la două săptămâni după comiterea crimelor, când localnicii, evacuați de autorități, au revenit la gospodăriile lor.^[18]

Cronologia altor masacre[modificare | modificare sursă]

·         La începutul lunii septembrie 1944, în comuna clujeană Cătina, situată la noua frontieră de după Dictatul de la Viena, mai mulți etnici maghiari localnici au jefuit casele românești din localitate, au omorât o fată în vârstă de 16 ani și au rănit alți doi oameni.^[20]

·         În toamna anului 1944, în satul Răchitiș, județul Harghita, un ofițer din armata ungară a omorât șapte români. Ofițerul se ocupa cu aprovizionarea Batalionului 5 secuiesc de graniță. Sub pretextul bănuielii că erau partizani, au fost arestați șapte păstori care se aflau ascunși în pădurea satului. Oțerul a dispus formarea unui pluton de execuție, însă plutonul a refuzat să-i împuște. Au fost aleși alți soldați care i-au împușcapt pe cei șapte români.^[21]

·         La 5-7 septembrie 1944, grăniceri unguri, alături de civili din comuna mureșeană Șincai, au trecut frontiera în satul Fânațe, unde au omorât trei localnici români. De teamă să nu fie maltratat, aflând că a fost căutat, Gheorghe Ursuț s-a spânzurat în curtea casei sale. Aceeași bandă a jefuit și incendiat gospodăriile românești.^[22]

·         La 8 septembrie 1944, satul Ozd, județul Târnava Mică interbelic, azi județul Mureș, preotul maghiar din localitate predă trupelor maghiare doi ciobani români. Aceștia au fost duși sub escortă în orașul Luduș, unde au fost executați prin împușcare și îngropați.^[23]

·         La 23/24 septembrie 1944, în satul clujean Gădălin, soldați unguri au împușcat doi localnici români. Armata română le-a descoperit cadavrele dezbrăcate și înhumate în islazul comunei.^[19] * La 24 septembrie 1944, în timpul luptelor dintre armatele ungară, sovietică și română, în Turda au fost asasinați 18 români. Aceștia, în special femei și copii, se adăposteau de barajul de artilerie sub un pod de cale ferată. Au fost împușcați de militari unguri.

Urmările masacrelor din Transilvania de Nord[modificare | modificare sursă]

După ocuparea Ardealului de Nord în toamna anului 1940, pentru populația românească a început unul dintre cele mai întunecate capitole ale istoriei recente. La acțiunile de răzbunare ale unor maghiari naționaliști ardeleni împotriva românilor s-au adăugat abuzurile militare, măsurile polițienești de teroare impuse de noile autorități, arestări ilegale, execuții sumare și aroganța agresivă a reprezentanților noilor structuri administrative. În cursul unor acțiuni de depistare erau vizați, în primul rînd, etnicii români considerați naționaliști, în primul rând preoți și învățători. Aceștia au devenit victimele unor cetățeni maghiari zeloși, ale trupelor ungare și ale unor formațiuni paramilitare: au fost batjocoriți, torturați și unii linșați.^[24]

Date oficiale privind abuzurile comise de autoritățile horthyste

Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din București, privind situația din Ardealul de Nord în perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, sunt menționate 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale.^[24] Conform unui articol de William Totok apărut la data de 02.09.2003 în revista Observator Cultural, intitulat Febra răsăriteană a reabilitărilor. Cazul Albert Wass</ref>

La câteva zile de la instalare, autoritățile de ocupație au început deportarea românilor în lagăre. Potrivit unui raport al comandantului lagărului din orașul Püspökladány, rezultă că numai în acel lagăr au fost internați în luna septembrie 1940 1.315 români, mult peste capacitatea sa maximă. În consecință, încă din aceeași lună au fost înființate alte lagăre la Someșeni și Florești, lângă Cluj Napoca.^[25]

Au existat și expulzări în masă ale ardelenilor peste noua frontieră impusă prin Dictatul de la Viena, îndeosebi a etnicilor români considerați periculoși sau prezumtiv ostili noului regim. Începute în anul 1940, expulzările au fost practicate până în 1944, când, în septembrie și octombrie, autoritățile ungare au fost alungate de unitățile militare sovietice și române. Până la 1 ianuarie 1941, au fost în total 109.532 de refugiați români, la care se mai adaugă 11.957 de ardeleni expulzați de autoritățile maghiare (între care și cazuri de etnici maghiari nerecunoscuți ca maghiari).^[26] O statistică vizând perioada 1 septembrie 1940 – 1 decembrie 1943 indică un total de 218.919 persoane expulzate.^[27] Acestora li s-au adăugat numeroșii refugiați, care și-au părăsit localitățile de domiciliu de teama noii administrații maghiare. Documentele de epocă relevă că la 23 august 1944, când a început lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, în România se aflau peste 500.000 de persoane provenite din teritoriul cedat în baza dictatului de la Viena.^[28] În această perioadă, au avut de suferit și școlile și bisericile românești. Pe teritoriul Ardealului cedat funcționau (la 30 august 1940) 1.666 de școli elementare cu predare în limba romană și 67 de unități de învățământ liceal, profesional și superior. La începutul anului școlar 1941/1942, numărul școlilor primare s-a redus cu 792 de unități, iar în anul 1940/1941 mai funcționa un singur liceu cu limba de predare română - cel din Năsăud - și numai șapte secții românești în cadrul unor licee cu altă limbă de predare.^[27]

Membri participanți

Cele trei organe de represiune ale regimului horthyst erau armata, poliția și jandarmeria, asistate de numeroase organizații naționalist-șovine, instituții militarizate și paramilitare. Cele mai cunoscute organizații paramilitare iredentiste implicate^[27] (cu adăugarea unei formațiuni românești similare, din 1944):

·         Garda zdrențăroșilor (a Rongyos Gárda); s-a remarcat în prigoana împotriva românilor

·         Vânătorii turanici (a Turáni vadászok), organizație protocronistă terorist-informativă, cu filiale de oraș, plasă și județ

·         Uniunea camaraderească "Turul" (a Turul bajtársi szövetség)

·         Asociația națională de tir (az Országos Magyar Lövész Egyesület)^[29]

·         Divizia Secuiască de Frontieră (a Székely Határőr Hadosztály)

·         Voluntarii pentru Ardeal "Iuliu Maniu"; organizație paramilitară română care a comis omoruri sub pretextul răzbunării pentru acte similare comise de unguri (vezi și art. Aita Seacă)

După aplanarea conflictului, la 10 iulie 1945 s-a înființat la Cluj Napoca un Tribunal al Poporului pentru a-i judeca pe criminalii de război. Instanța a procurat date, dovezi, mărturii privind masacrele comise pe teritoriul din nord-vestul României. Tribunalul Poporului din Cluj a pronunțat în perioada 13 martie – 28 iunie 1946 nouă sentințe (hotărâri). După desființarea sa, judecarea criminalilor de război a fost preluată de Curtea de Apel Cluj (1946– 1952).

Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord și succesoarele sale au condamnat 481 de persoane (găsite vinovate pentru crime de război, crime împotriva păcii și crime împotriva umanității): 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei. Tribunalul din Cluj a decis 100 de condamnări la moarte, 163 de condamnări la închisoare pe viață și alte sentințe. Majoritatea acuzaților au fost judecați în contumacie și nu și-au ispășit pedeapsa niciodată. Edificator este faptul că, din totalul de 72 de criminali maghiari (52 originari din Ungaria și 20 din România) condamnați la moarte de instanța din Cluj, absolut toți au fost judecați în contumacie. Printre personalitățile maghiare transilvănene implicate în acțiuni contra românilor și contele scriitor Albert Wass, considerat și astăzi criminal de război.^[30] Albert Wass și tatăl său Andrei au fost găsiți în 1946 vinovați de crime de război și condamnați la moarte de Tribunalul Poporului Cluj. Potrivit rechizitoriului, Wass senior și junior au ordonat asasinatele asupra etnicilor români și evrei de la Mureșenii de Câmpie și Sucutard. La 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire formulată de petentul Andreas Wass, ca fiu al condamnatului Albert Wass (între timp decedat), împotriva sentinței nr. 1 din 13 martie 1946 pronunțată de Tribunalului Poporului, prin care acuzații Andrei Wass, Albert Wass și alții fuseseră condamnați la moarte în contumacie.^[31] Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut hotărârea Tribunalului Poporului din 1946, prin care Albert Wass a fost condamnat la moarte.^[32]

Reacțiile maghiarilor față de atrocitățile comise sub ocupația horthystă[modificare | modificare sursă]

Maghiarii din Transilvania intrată sub stăpânirea Ungariei au întâmpinat cu satisfacție hotărârile Dictatului de la Viena, sperând ca, în finalul războiului, Hitler să îi acorde lui Horthy întreg Ardealul.^[16] Numeroși etnici maghiari au participat, alături de militari, la masacrele împotriva populației românești. Au devastat, profanat și dărâmat din temelii biserici românești - mai ales în ținuturile locuite de secui -, au jefuit și incendiat casele românilor ori au torturat și ucis oláhok ("vlahi"). Au fost însă, ce-i drept în puține cazuri, și localnici unguri care s-au implicat în salvarea unor familii de români. Printre aceștia este cunoscut cazul lui Iosif Gáll, care a salvat de la moarte mai mulți ardeleni în timpul masacrului de la Treznea. O mărturie în acest sens este și aceea a lui Gavril Butcovan, unul dintre supraviețuitorii dramei din comuna Ip, Sălaj:^[4]

„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin trei familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.”

Au existat cazuri în care localnici maghiari au căzut jertfă alături de români. Între aceștia a fost slujitoarea Șarolta Juhász din Mureșenii de Câmpie, care a fost ucisă împreună cu întreaga familie a preotului Bujor.

SURSE BIBLIOGRAFICE

·         Societatea Cultural-Științifică "George Barițiu", Istoria României.Transilvania, Editura George Barițiu, Cluj-Napoca, 1997, [2]

·         Manea, Mihai și Teodorescu, Bogdan, Istoria românilor. Manual pentru clasa XII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994

·         Țurlea, Petre, Ip si Trăznea, Atrocități maghiare și Acțiune diplomatică, Editura Enciclopedică, București, 1996

·         Hitchins, Keith, Rumania: 1866-1947, (colecția) Oxford History of Modern Europe, Oxford University Press, 1994

·         Scurtu, Ioan; Stănescu-Stanciu, Teodora; Scurtu, Georgiana Margareta, Istoria Românilor între anii 1918–1940, Editura Universității, București, 1998

·         Lehrer, Milton G., Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, Editura Vatra Românească, București, 1991

·         Fătu, Mihai și Mușat, Mircea, Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 - octombrie 1944), Editura Politică, București, 1985

·         Marinescu, D. și Neagu, C., Fapte din umbră, Editura Politică, București, 1983

·         Articol în Ziarul de Mureș

·         Levente Benkő, És mit mondanak a levéltári források? Adalékok az 1944. szeptember 26-i szárazajtai magyarellenes mészárláshoz (Și ce spun sursele de arhivă?). În revista: Székelyföld, X/2006., Editura Hargita, 2006

·         Niciu, Marțian; Racovițan, Mihai; Țepelea, Ioan; Lechințan, Vasile; Ciubăncan, Vasile; Țârău, Liviu,Istoria României. Transilvania, vol. II, cap. VII:Transilvania în cel de-al II-lea război mondial, editura George Barițiu, Cluj-Napoca, 1997, pp. 1395-1642