The World Building Record PASAJUL UNIRII ROMÂNIA in 34 days

Pasajul UNIRII din București construcție executată în doar 34 de zile (record mondial)

      Conform Wikypedia Pasajul Unirii din București este un pasaje rutier subteran cu o lungime de 900 de metri dintre care 600 de metri acoperiți care permite trecerea autovehiculelor pe sub Piața Unirii, preluând cele 4 benzi centrale, câte două benzi de pe fiecare sens, ale Bulevardului I.C.Brătianu și iese dincolo de marginea de sud a pieței Unirii în cele patru benzi centrale ale bulevardului Dimitrie Cantemir.

Întrevedere dintre Președintele României Nicolae Ceaușescu și Liderul URSS Gorbaciov Mihail, împreună cu soțiile Elena și Raisa în luna Iunie 1987 la București

Vizita oficială și de lucru a Președintelui URSS Mihail Gorbaciov la București primit fiind de Președintele României Nicolae Ceaușescu Șeful Consiliului de Stat, care s-au deplasat cu un automobil ARO construit la Câmpulung Muscel, în Iunie 1987 pe sub Pasajul Unirii.

Iunie 1987 la București vizita de lucru a familiei Gorbaciov la București, care au vizitat Pasajul Unirii o construcție care este un record mondial, la invitația Președintelui Nicolae Ceaușescu 

    Acest Pasaj a fost construit pentru a dovedi Președintelui URSS Mihail Gorbaciov inventivitatea și priceperea constructorilor români, care au stabilit un nou record mondial în material construcției de pasaje, chiar dacă acest lucru a costat viața a 34 de persoane (din vina Minsitrului Petre care inițial a interzis salvarea supraviețutorilor, care ar fi însemnat întârzierea finalizzării construcției cu două luni) care au murit ca urmare a surpării unui mal de pâmânt în noaptea de 13 mai 1987. În acea nopate eu conduceam un detașament de 50 de militari care lucrau chiar la cota de jos la – 22 metri în dreptul unde s-a surpat malul de pământ. Poate acum nu aș fi scris acest material și cea mai mare parte a militarilor constructori ar fi sfârșit sub muntele de pământ care s-a surpat, dacă nu refuzasem să execut ordinal de a continua lucrările în acel loc. Terenul acelei locații era format din nisip aluvionar udat de pânza freatică și de ploile abundente din acele zile, escavația s-a făcut cu utilaje la un unghi de 85 % și eu cu militarii trebui să curățăm cu lopețile cota de jos a peretelui, unde urma să se amplaseze cofraje din oțel lungi de 22 metri și înalte de 18 metri, armătură de oțel și apoi să se toarne beton. Deoarece normele de disciplină în construcție prevedeau ca la săparea unui șanț sau mal de pâmânt pe un sol nisipos era obligatoriu consolidarea malului cu pal-plașe din oțel ondulat bătute cu sonata, iar în caz contrar conform normelor de protecție a muncii și de securitate în constrcții civile, șeful punctului de lucru, avea dreptul de a scoate din lucru muncitorii până când șeful de șatier nu securiza zona pentru a se evita accidente de muncă soldate cu catastrophe. Atunci un accident de muncă colectiv soldat cu pierderea a peste 10 vieți omenești era considerat o catastrofă iar șeful puctului de lucru și maistrul de șantier erau judecați de regulă la urgență, condamnați la moarte și executați. Atunci văzând că încep să cadă din mal cantități din ce în ce mai mari de pământ am sistat lucrarea în jurul orei 23.30 am raporta telephonic acest lucru comandantului de unitate din Militari care a aprobat ieșirea din frontal de lucru și am informat șeful de șantier că există pericolul imminent a unei surpări solicitând să informeze pe Minstrul Petre, care dormea într-o baracă tip șantier cu o ingineră. Pentru a nu fi deranjat ministrul Șeful de șantier a găsit niște muncitori civili în apropiere, care erau conduși de un maistru beat, și care au înlocuit subunitatea mea. Eu am plecat pe jos cu militarii și uneltele pe umăr la sediul unității, care era pe Strada Uranus, și dimineață am aflat de catastrofă. Am mers cu sergentul de la detașamentul meu, care era închietorul de subunitate imediat la Biserica Sfânta Vineri deoarece era duminică și am dat un pomelnic pentru cei vii și cei morți, mulțumind îngerului meu protector că mi-a cruțat viața mea si a subordonaților mei din noaptea de 13 Mai. Șeful de șantier a vrut să ascundă catastrofa și a ordonat mecanicilor de pe escavatoare să încarce pâmântul surpat cu tot cu sângele și resturile umane și să fie transportat la Groapa Glina, iar pământul să fie acoperit cu un strat vegetal, de către budozere. Norocul familiilor mincitorilor morți a fost că cu câteva secunde înainte de surpate, unui muncitor i-a vebit să-și facă necesitățile fiziologice și a urcat pe cota de sus să meargă la toaleta istalată acolo și a văzut cum malul de pământ neprotejat s-a surpat peste colegii lui, strigând disperat: “Muică, săriți fraților, căzură malul peste oltenii mei și-i îngropară de vii, săriți fraților, dezastru... “ Atunci a ieșit din baracă Ministrul Petre în chiloți și a strigat să se înceapă operațiunile de salvare, anunțându-se ambulanțele și Miliția, IML și Comitetul Central. La fața locului a venit Primarul Capitalei Constantin Olteanu și în aproximativ 45 de minute și Nicolae Ceuașescu, care a solicitat salvarea oamenilor de sub dărâmături. Au fost salvați 12 persoane care aveau diferite politraumatisme, contuzii sau fracture, însă din păcate pentru celelalte perosoane s-a constatat decesul. Din acel moment, toate escavațiile au fost protejate cu pal-planșe din beton s-au luat măsuri excepționale de întărire a supravegherii normelor de protecția muncii și a disciplinei în costrucție și până la inaugurare Pasajului Unirii nu a mai fost nici un mort. Aceste lucruri nu au fost publicate niciodată, pentru a se înțelege în ce condiții de muncă s-au construit obiectivele civile și industrial înainte de 1989.

 Inaugurarea Pasajului Unirii 6 Iunie 1987

 Președintele României Nicolae Ceaușescu împreună cu Elena Ceaușescu însoțiți de Ministrul Construcțiilor Industriale Petre C. și de Proiectantul Pasajului Unirii în vizită de lucru

Șantierul Pasajului Unirii din București

Întrarea prin pasajul subteran (în stânga la intrarea în pasaj a fost loul unde s-a produs surparea malului de pământ, cea mai mare catastrofă produsă pe un șantier de lucru din 1908 și până în prezent, în care și-au pierdut viața 32 de oameni din vina activiștilot de partid care au solicitat grăbirea terminării lucrărilor până la venirea lui Mihai Gorbaciov în vizita de lucru, fără respectarea normelor de tehnică și securitate de muncii și a disciplinei în cosntrucții, precum și a planului de execuție al proiectantului care a calculat execuția pasajului în 6 luni nu în 34 de zile așa cum s-a întâmplat) 

   Graba cu care s-a construit Pasajul Unirii din București era justificată de vizita de lucru a lui Mihai Gorbaciov la București, care a venit la trei zile după inaugurare și a trecut cu coloana oficială pe sub pasaj. Ulterior am aflat că în noaptea de 10 iunie 1987 a existat o confuntare dintre Gorbaciov și Ceaușescu. Disputa a pornit de la faptul că Gorbaciov a solicitat liderului de la București împlementarea politicilor de dezgheț și de retualetare a socialismului, și renuțarea la economia planificată și programele de investiții, construcții de locuințe, școli, spitale iar în subsidiar să se închidă jumătate din întreprinderile industrial și din agricultură, concedierea masivă a jumătate din persoanele din câmpul muncii, trecerea la capitalism și predarea bogățiilor statului și al tezaurului Băncii Naționale unor investitori evrei, care să devină strategii noilor reforme, pentru construirea societății capitaliste monopoliste conduse de marea finață mondială. Ceaușescu a reactionat dur, spunând că nu va accepta nici peste cadavrul său să ne întoarcem înapoi în istorie, să trădăm poporul și clasa muncitoare, pentru a vinde popoarele unor corporații multinaționale ale Ocultei Modiale și Grupului Bilderberg, pentru că vor muri prin foame, frig, lipsă de medicamente, lipsa de igiena, șomaj, malnutriție, pauperizare, aproape 30 de milioane de oameni din Europa de Est și URSS, în timp ce statele occidentale din Europa de Est și USA vor deveni tot mai bogate, iar statele din Est vor deveni tot mai sărace, și piețe de desfacere a gunoaielor capitaliste care nu se mai vând la ei. Gorbaciov i-a spus ferm lui Ceaușescu, că dacă va trebui să treacă peste cadavrea, chiar și peste cele a 30 de milioane de oameni, el va face reforme în zona sa de influență, iar Ceausescu dacă nu se va da la o parte și nu-I încurce planurile va fi obligat să-l răstoarne cu forța folosind basarabeni și bucovineni din Uraina și va pune al la conducerea României un lider din etnia sa, fidel noilor concepții, care a studiat la Moscova și este și el căsătorit cu o tovarășă evreică. Ceuașescu i-a replicat că va trebui să treacă peste voința poporului, dacă vrea să schimbe regimul politic de la București. Interlocutorul său a spus cu ochii injectați și de la consumul exagerat de vodcă, că poporul nu contrază în fața Noii Ordini Modiale, când agentul său secret un anume George Sörös a bătut palma cu marii magnați financiari din lume, și că prin el va face schimbări în Europa și URSS, că a fost școlit la Kiev la Școala de Spionaj Diversiune încă din anii 1950. Atunci Nicolae Ceușescu i-a spus verde în față liderului de la Kremlin expresis verbis: păi dacă acest om al vostru George Sörös vă va vinde așa cum ne-a vândut pe amândoi Pacepa Ioan Mihai, un general de spionaj trădător și condamnat la moarte, dacă el va fi suprimat de clanurile țigănești, agenți deplin conspirați ai Moscovei, după ce va fi lichidat, URSS se va retrage din Berlin și din toate statele socialiste unde va avea armată, și acesta se va prăbuși prin implozie în mai multe state federative semialiate, iar NATO va intra peste ruși, chiar și până la Kremlin și va fi începutul sfârșitului pentru poporul orthodox rus, ce va fi cotropit de năvălitorii occidental. Discuția s-a terminat în termini duri, dar Gorbaciov nu a înțeles nimic din această convorbire prietenească, urmând a observa că liderul roman a avut dreptate.

Președintele României Nicolae Ceaușescu în momentele de relaxare practica Tir cu Arcul

Căpitanul Boeru recunoaște că a comis o crimă omorând familia Ceaușescu fără justă cauză din ordinul generalului Trădător, pucist Victor Atanasie Stănculescu, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voichan Voiculescu, Silviu Bruca și a Generalului Militaru Nicolae, agent GRU cu acte în regulă, dar și a lui Petre Roman, fiul unui stalinist evreu Neulander

   La 6 iunie 1987, ziarele vremii anunțau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piața Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor de construcție. Dincolo de propaganda specifică perioadei, lucrarea a fost, într-adevăr, finalizată într-un timp-record, chiar dacă operațiunile pregătitoare construcției propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte, astfel că întreaga lucrare a durat 6 luni.

Istoria Pasajul Unirii din București, începută pe un 6 iunie, dă clasă încercării de fluidizare a traficului, în zilele noastre, asta pentru că a fost gata în doar 34 de zile. La 6 iunie 1987, ziarele vremii anunțau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piața Unirii. 34 de zile a durat de începerea lucrărilor de construcție și până la trecerea primei mașini. Record: 34 de zile de construcție, șase luni cu tot cu proiect. Ministrul Construcțiilor Industriale de la acea vreme și-a mutat locuința pe șantier Structura a fost extrem de complexă, asta pentu că pasajul a supratraversat două magistrale de metrou şi cursul râului Dâmboviţa. Proiectul avea să fie dus la final într-un timp-record, chiar dacă operațiunile pregătitoare construcției propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte. Cu totul, lucrarea a durat șase luni. La acea vreme, Ion C. Petre, în calitatea sa de ministru al Construcțiilor Industriale și viceprim-ministru al Guvernului, avea să-și mute locuința, pret de câteva săptămâni, chiar pe șantier. Demnitarul a locuit într-un container, în mijlocul construcției, pentru a fi sigur ca lucrările se desfășoară în cele mai optime condiții.Proiectarea pasajului a fost făcută de Institutului de Proiectări pentru Transporturi Auto (IPTANA) la cererea autoritatilor comuniste, iar construcţia a fost realizată de Ministerul Construcţiilor Industriale alături de un societăţi locale.