Acum societatea noastră este dominată de haos și anarhie, și nici o putere în stat, nu mai este credi-
bilă și nici nu mai are nici un fel de susținere populară.
Raportul MCV a scos la lumină un mare adevăr: justiția și aticorupția nu au ajuns să controleze feno-
memele care cotribuie evident la scăderea nivelului de trai, și înrăutățirea bunelor relații de conviețu-
ire socială.
Nu mai putem spune că nu se poate vedea pădurea din cauza copacilor, deoarece pădurile dispar și
acum se acționează pentru deșertificarea domeniilor publice și private. Multă lume se întreabă unde a fost ţara noastră şi unde a ajuns, dar mai ales cine se face vinovat de actuala stare de spirit absolut
necorespunzătoare ce poate genera pulsaţii sociale mult mai dramatice decât cele din urmă cu peste
26 de ani.
Este inutil să facem o analiză detaliată, deoarece istoricii şi media, precum şi cea mai mare parte din
actorii care au produs schimbarea de la începutul anului 1990, au demantelat lucrurile ce nu ajunseseră
să fie aduse la cunoştinţă marelui public. Faptul că nu partidul, guvernul, conducătorul au decis insti-
tuirea unei politici dure de austeritate, embargoul extern a avut ca scop schimbarea de regim pentru a
se ajunge unde suntem acum, iar motivul că acea guvernare se face vinovată de aprovizionarea defici-
tară cu alimente şi bunuri de larg consum, criza de energie şi de supraproducţie, nu poate subzista.
Nici asasinatele din acel decembrie însângerat nu pot fi justificate, deoarece acum se trăiește mult mai
rău decât înainte. Atunci va trebui să analizăm și să decidem în consecință, ce pași va trebui să facem
în viitorul apropiat, deoarece din motive obiective, suferințele oamenilor a ajuns sub limita pragului de
suportabilitate.
Atunci, România intrase într-o capcană generată de criza militarizării exagerate a Blocului Sovietic.
Cu prețul rămânerii în urmă, cheltuielile de înarmare au fost uriașe, lucru ce a condus la sărăcirea:
ruşilor, polonezilor, germanilor din est, ungurilor, bulgarilor, cehilor, dar mai ales romanilor, de teama
expansiunii capitalismului şi politicii de cotropire a marilor corporaţii mutinaţionale aflate în faliment.
Acestea aveau nevoie de noi pieţe de desfacere a produselor lor, şi de materii prime minerale şi
energetice, forță de muncă ieftină, specialiști gata calificați, fără de care economiile emergente
occidentale s-ar fi topit prin implozie. În aceste condiţii, statele mici nu aveau nici o şansă în faţa
ofensivei marilor companii, şi a extinderii dominării geostrategice conform principiilor noii ordini
mondiale.
Pentru ca acum ciclul cursei înarmărilor să se repete, aceste popoare fiind obligate să achite facturi
atronomice pentru achiziționarea de armament modern, însă din vest, concomitent cu reducerea
soldelor și pensiilor militarilor și lichidarea industriilor proprii de armament, prin politici antinaționale.
Pe fondul enlavizării statelor europene și generarea unor conflicte interetnice, interconfesionale,
religioase, factori premergători producerii unor conflcite militare locale, extinse sau globale.
bilă și nici nu mai are nici un fel de susținere populară.
Raportul MCV a scos la lumină un mare adevăr: justiția și aticorupția nu au ajuns să controleze feno-
memele care cotribuie evident la scăderea nivelului de trai, și înrăutățirea bunelor relații de conviețu-
ire socială.
Nu mai putem spune că nu se poate vedea pădurea din cauza copacilor, deoarece pădurile dispar și
acum se acționează pentru deșertificarea domeniilor publice și private. Multă lume se întreabă unde a fost ţara noastră şi unde a ajuns, dar mai ales cine se face vinovat de actuala stare de spirit absolut
necorespunzătoare ce poate genera pulsaţii sociale mult mai dramatice decât cele din urmă cu peste
26 de ani.
Este inutil să facem o analiză detaliată, deoarece istoricii şi media, precum şi cea mai mare parte din
actorii care au produs schimbarea de la începutul anului 1990, au demantelat lucrurile ce nu ajunseseră
să fie aduse la cunoştinţă marelui public. Faptul că nu partidul, guvernul, conducătorul au decis insti-
tuirea unei politici dure de austeritate, embargoul extern a avut ca scop schimbarea de regim pentru a
se ajunge unde suntem acum, iar motivul că acea guvernare se face vinovată de aprovizionarea defici-
tară cu alimente şi bunuri de larg consum, criza de energie şi de supraproducţie, nu poate subzista.
Nici asasinatele din acel decembrie însângerat nu pot fi justificate, deoarece acum se trăiește mult mai
rău decât înainte. Atunci va trebui să analizăm și să decidem în consecință, ce pași va trebui să facem
în viitorul apropiat, deoarece din motive obiective, suferințele oamenilor a ajuns sub limita pragului de
suportabilitate.
Atunci, România intrase într-o capcană generată de criza militarizării exagerate a Blocului Sovietic.
Cu prețul rămânerii în urmă, cheltuielile de înarmare au fost uriașe, lucru ce a condus la sărăcirea:
ruşilor, polonezilor, germanilor din est, ungurilor, bulgarilor, cehilor, dar mai ales romanilor, de teama
expansiunii capitalismului şi politicii de cotropire a marilor corporaţii mutinaţionale aflate în faliment.
Acestea aveau nevoie de noi pieţe de desfacere a produselor lor, şi de materii prime minerale şi
energetice, forță de muncă ieftină, specialiști gata calificați, fără de care economiile emergente
occidentale s-ar fi topit prin implozie. În aceste condiţii, statele mici nu aveau nici o şansă în faţa
ofensivei marilor companii, şi a extinderii dominării geostrategice conform principiilor noii ordini
mondiale.
Pentru ca acum ciclul cursei înarmărilor să se repete, aceste popoare fiind obligate să achite facturi
atronomice pentru achiziționarea de armament modern, însă din vest, concomitent cu reducerea
soldelor și pensiilor militarilor și lichidarea industriilor proprii de armament, prin politici antinaționale.
Pe fondul enlavizării statelor europene și generarea unor conflicte interetnice, interconfesionale,
religioase, factori premergători producerii unor conflcite militare locale, extinse sau globale.
Prin anii 1990 sute de mii de români, şi-au făcut firme, majoritatea srl, şi au gustat primele bobiţe din
strugurii toxici ai capitalismului, iar contribuţiile la fondurile de pensii, sănătate, buget local, central,
cultură, sport, arte, etc., era aşa de mare, încât în ministere era o problemă că deşi începuse risipa
controlată, nu se puteau cheltui toate fondurile.
Nici măcar inflaţia nu putea opri acest flux imens de vărsăminte la buget. Lucrurile au mers bune o
perioadă, până când au venit presiuni externe orientate împotriva economiei, am fost invadaţi de
specialişti şi consilieri care ne recomandau cum să trăim noi mai prost şi ei mai bine.
Odată cu intrarea pe piaţă a marilor jucători de la multinaţionale, regulile s-au schimbat.
Prin legi autarhice au fost mărite numărul şi valoarea impozitelor şi taxelor pentru firmele indigene,
în timp ce marile corporaţii, care şi aşa nu puteau fi controlate deoarece sediile lor erau în alte state,
au primit bonusuri şi facilităţi fiscale.
În scurt timp, începând de la primul guvern post-decembrist, sub legenda privatizării, a reorganizării
şi restructurării au fost lichidate prin implozie toate centrele de profit mari şi medii, în special de la
firmele care au avut capital de stat, iar prin scăderea exporturilor şi creşterea nejustificată a importurilor
balanţa de plăţi a devenit deficitară, ajungând la fel ca în 1960, lucru ce a obligat statul să se imprumute
cu sume imense ce nu se regăsesc în bunuri şi servicii.
Odată cu lichidarea marilor companii naţionale, s-au lichidat şi micile afaceri, astfel că prin două acte
normative s-au redus câteva milioane de oportunităţi de afaceri şi implicit locuri de muncă.
Aparatul birocratic a crescut semnificativ, şi s-au înfiinţat structuri parazite ce ar fi trebuit să gestioneze
banii din agricultură, turism, industrie, construcţii, sănătate, să primească fonduri europene, şi să facă
investiţii. Pierderi în lanţ la toate capitolele. Au apărut legi din ce în ce mai restrictive, urmărite de
interese de grup clientelor. Se urmăreşte acum impunerea legii falimentului persoanei fizice şi darea în
plată. Acest act, va fi ultimul moment din bătălia finală pentru scoaterea a 85% din cetăţenii români sub
pragul de supravieţuire, urmând ca doar câteva zeci de mii de persoane, să aibă venitul de peste
2.500 euro pe lună, necesar unui trai decent, iar restul, să fie supuşi extincţiei lente prin foame, frig,
stres existenţial, demoralizare şi pauperizare.
Genocidul și Holocaustul sau Shoa, împotriva românilor continuă și se amplifică pe zi ce trece, în timp
ce guvernanții, palamentarii, președintele își măresc veniturile și trăiesc din ce în ce mai mult într-o altă
lume, fiind muți și surzi la suferințele inimaginabile la care sunt supuși cetățenii patrei noastre.
Ori dacă nici măcar militarii, polițiștii și medicii acestei țări activi sau pensionari nu mai pot trai
civilizat, ce se mai poate spune de bătrânii din agricultură care după ce au muncit o viață întreagă
primesc sub 100 euro pe lună.
În ultimile zile au explodat prețurile la alimente, taxele și împozitele individuale s-au majorat
nejustificat, pentru niște administrații locale care nu fac nimic pentru cetățeni, și pentru un guvern
care numai intereseul public nu-l urmărește.
strugurii toxici ai capitalismului, iar contribuţiile la fondurile de pensii, sănătate, buget local, central,
cultură, sport, arte, etc., era aşa de mare, încât în ministere era o problemă că deşi începuse risipa
controlată, nu se puteau cheltui toate fondurile.
Nici măcar inflaţia nu putea opri acest flux imens de vărsăminte la buget. Lucrurile au mers bune o
perioadă, până când au venit presiuni externe orientate împotriva economiei, am fost invadaţi de
specialişti şi consilieri care ne recomandau cum să trăim noi mai prost şi ei mai bine.
Odată cu intrarea pe piaţă a marilor jucători de la multinaţionale, regulile s-au schimbat.
Prin legi autarhice au fost mărite numărul şi valoarea impozitelor şi taxelor pentru firmele indigene,
în timp ce marile corporaţii, care şi aşa nu puteau fi controlate deoarece sediile lor erau în alte state,
au primit bonusuri şi facilităţi fiscale.
În scurt timp, începând de la primul guvern post-decembrist, sub legenda privatizării, a reorganizării
şi restructurării au fost lichidate prin implozie toate centrele de profit mari şi medii, în special de la
firmele care au avut capital de stat, iar prin scăderea exporturilor şi creşterea nejustificată a importurilor
balanţa de plăţi a devenit deficitară, ajungând la fel ca în 1960, lucru ce a obligat statul să se imprumute
cu sume imense ce nu se regăsesc în bunuri şi servicii.
Odată cu lichidarea marilor companii naţionale, s-au lichidat şi micile afaceri, astfel că prin două acte
normative s-au redus câteva milioane de oportunităţi de afaceri şi implicit locuri de muncă.
Aparatul birocratic a crescut semnificativ, şi s-au înfiinţat structuri parazite ce ar fi trebuit să gestioneze
banii din agricultură, turism, industrie, construcţii, sănătate, să primească fonduri europene, şi să facă
investiţii. Pierderi în lanţ la toate capitolele. Au apărut legi din ce în ce mai restrictive, urmărite de
interese de grup clientelor. Se urmăreşte acum impunerea legii falimentului persoanei fizice şi darea în
plată. Acest act, va fi ultimul moment din bătălia finală pentru scoaterea a 85% din cetăţenii români sub
pragul de supravieţuire, urmând ca doar câteva zeci de mii de persoane, să aibă venitul de peste
2.500 euro pe lună, necesar unui trai decent, iar restul, să fie supuşi extincţiei lente prin foame, frig,
stres existenţial, demoralizare şi pauperizare.
Genocidul și Holocaustul sau Shoa, împotriva românilor continuă și se amplifică pe zi ce trece, în timp
ce guvernanții, palamentarii, președintele își măresc veniturile și trăiesc din ce în ce mai mult într-o altă
lume, fiind muți și surzi la suferințele inimaginabile la care sunt supuși cetățenii patrei noastre.
Ori dacă nici măcar militarii, polițiștii și medicii acestei țări activi sau pensionari nu mai pot trai
civilizat, ce se mai poate spune de bătrânii din agricultură care după ce au muncit o viață întreagă
primesc sub 100 euro pe lună.
În ultimile zile au explodat prețurile la alimente, taxele și împozitele individuale s-au majorat
nejustificat, pentru niște administrații locale care nu fac nimic pentru cetățeni, și pentru un guvern
care numai intereseul public nu-l urmărește.
Ori dacă în următoarele luni nu se iau măsuri adecvate, holocaustul comis de fascişti va păli, în faţa
holocaustului comis împotriva etnicilor români, moldoveni, ucrainiei, ruşi, unguri, bulgari, etc.
holocaustului comis împotriva etnicilor români, moldoveni, ucrainiei, ruşi, unguri, bulgari, etc.
Odată cu aducerea la ascultare şi obedienţă a unor lideri informali aleşi mai mult sau mai puţin de
cetăţenii acelor state, structurile de putere vor fi paralizate.
Acestea nu vor mai acționa în interesul oamenilor, de creștere a nivelului de trai și de îmbunătățire
a condițiilor de viață, iar spectrul războiului şi ultimile prognoze geopolitice vor desăvârşi lichidarea
fizică prin holocaust extins al estului european şi a unei bune părţi din Eurasia, lucru ce va conduce
la invazii masive de musulmani, budişti şi de hindustani.
cetăţenii acelor state, structurile de putere vor fi paralizate.
Acestea nu vor mai acționa în interesul oamenilor, de creștere a nivelului de trai și de îmbunătățire
a condițiilor de viață, iar spectrul războiului şi ultimile prognoze geopolitice vor desăvârşi lichidarea
fizică prin holocaust extins al estului european şi a unei bune părţi din Eurasia, lucru ce va conduce
la invazii masive de musulmani, budişti şi de hindustani.
Atunci când vedem imagini privind holocaustul ne cutremurăm şi cu greu putem crede că o minte
umană a putut aduce atâta rău omenirii, însă, atunci câd se va face bilanţul ultimului masacru extins
comis împotriva omenirii, se va constata că civilizaţia a atins ultimul grad de ingratitudine apropiindu-
se momentul extincţiei totale, ce va transforma, se pare, planeta într-un deșert radioactiv.
umană a putut aduce atâta rău omenirii, însă, atunci câd se va face bilanţul ultimului masacru extins
comis împotriva omenirii, se va constata că civilizaţia a atins ultimul grad de ingratitudine apropiindu-
se momentul extincţiei totale, ce va transforma, se pare, planeta într-un deșert radioactiv.
Firesc se pune întrebarea cui foloseşte acest scenariu apocaliptic sau dacă cei care acţionează în acestă
direcţie au sau nu discernământ şi pot sau nu să fie traşi la răspundere.
Oare cine ne poate apăra de acest mare pericol?
În România lucrurile sunt aproape lămurite: subfinanţarea ordinii publice, siguranţei, sănătăţii,
învăţământului, apărării, a creşterii şi educării tinerei generaţii, vor face ca în scurt timp să ajungem din urmă cele mai subdezvoltate state, foste sau viitoare colonii.
Faţă de aceste aspecte, noi nu trebuie să stăm pasivi şi să ne lamentăm, deoarece duşmanii nostri nu au
nici milă nici îndurare şi nici înţelegere.
Până și mișcarea sindicală a fost virusată, și liderii acesteia nu adoptă cele mai eficiente măsuri de
protecție.
Se impun măsuri efciente, punitive, radicale dar drepte.
S-a propus iniţierea unui referendum pentru adoptarea unor măsuri urgente de redresare a situaţiei
economice şi politice de la noi, deoarece mai departe nu se poate merge cu această ipocrizie:
să devenim străini şi persecutaţi în propiria noastră ţară.
Într-una dintre cele mai bogate țări de pe planetă, să se trăiască mai rău decât în evul mediu, este
de neânțeles.
direcţie au sau nu discernământ şi pot sau nu să fie traşi la răspundere.
Oare cine ne poate apăra de acest mare pericol?
În România lucrurile sunt aproape lămurite: subfinanţarea ordinii publice, siguranţei, sănătăţii,
învăţământului, apărării, a creşterii şi educării tinerei generaţii, vor face ca în scurt timp să ajungem din urmă cele mai subdezvoltate state, foste sau viitoare colonii.
Faţă de aceste aspecte, noi nu trebuie să stăm pasivi şi să ne lamentăm, deoarece duşmanii nostri nu au
nici milă nici îndurare şi nici înţelegere.
Până și mișcarea sindicală a fost virusată, și liderii acesteia nu adoptă cele mai eficiente măsuri de
protecție.
Se impun măsuri efciente, punitive, radicale dar drepte.
S-a propus iniţierea unui referendum pentru adoptarea unor măsuri urgente de redresare a situaţiei
economice şi politice de la noi, deoarece mai departe nu se poate merge cu această ipocrizie:
să devenim străini şi persecutaţi în propiria noastră ţară.
Într-una dintre cele mai bogate țări de pe planetă, să se trăiască mai rău decât în evul mediu, este
de neânțeles.
Soluţia propusă este organizarea unui referendum pe data de 1 Martie 2016, fiind o zi de Marți,
ziua Primăverii și a Redeșteptării Naționale, pentru a se lua o decizie publică colectivă prin sufragiu
universal pentru a se decide viitorul nostru.
Ori dacă ne mai lăsăm amăgiţi de promisiuni electorale deșarte, că viitorul guvern va face şi va
drege, că aşa sunt regulile democraţiei ne înşelăm.
Domnilor, nu se poate face democraţie cu o populaţie de peste 75% ce trăieşte sub pragul limită
de supravieţuire, şi din motive de ordine publică. S-a propus unirea tuturor forțelor binelui acestui
popor, și acționarea în comun pentru salvarea viitorului națiunii noastre, altfel orice acțiune sporadică
va cădea în derozoriu.
Așa cum în istorie, românii au dovedit că se pot solidariza pentru binele națiunii, acum este ultima
încercare.
Acum este proba de foc a democrației în România.
Haideți cu toții la referendum, iar cei care nu vor putea veni la urne, pot vota electronic, pe baza
înscrierii în baza de date a Biroului Electoral Central.
ziua Primăverii și a Redeșteptării Naționale, pentru a se lua o decizie publică colectivă prin sufragiu
universal pentru a se decide viitorul nostru.
Ori dacă ne mai lăsăm amăgiţi de promisiuni electorale deșarte, că viitorul guvern va face şi va
drege, că aşa sunt regulile democraţiei ne înşelăm.
Domnilor, nu se poate face democraţie cu o populaţie de peste 75% ce trăieşte sub pragul limită
de supravieţuire, şi din motive de ordine publică. S-a propus unirea tuturor forțelor binelui acestui
popor, și acționarea în comun pentru salvarea viitorului națiunii noastre, altfel orice acțiune sporadică
va cădea în derozoriu.
Așa cum în istorie, românii au dovedit că se pot solidariza pentru binele națiunii, acum este ultima
încercare.
Acum este proba de foc a democrației în România.
Haideți cu toții la referendum, iar cei care nu vor putea veni la urne, pot vota electronic, pe baza
înscrierii în baza de date a Biroului Electoral Central.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu